Arian Notrețu, esență de stejar! De la amputarea piciorului, la titlul mondial de Duatlon

Rugby-ul este prin definiție sportul celor puternici. Arian Notrețu este un adolescent, fost practicant de rugby, pe care viața nu l-a doborât.

Copii, la început de drum, sau sportivi consacrați, trecuți prin multe încercări, practicanții sportului cu balonul oval se vor ridica mereu pentru a ajunge în terenul de țintă, pentru că meciul de rugby, sau meciul cu viața, durează atâta timp cât balonul și speranța sunt încă în joc.

Fără un picior, a câștigat Campionatul Mondial de Duatlon!

Suntem încă sub efectul fenomenalelor performanțe ale lui David Popovici de la Campionatele Mondiale și cele Europene de natație de la Budapesta, respectiv Roma unde a cucerit medaliile de aur la 100 și 200 metri liber și a corectat recordul mondial în proba ”Regină”.

În același timp așteptăm cu înfrigurare meciurile Stejarilor de la Cupa Mondială de rugby de anul viitor. În acest context nu ar fi corect să nu vorbim despre Arian Notrețu, copilul pe care soarta a încercat să-l doboare când viața era toată numai zâmbete și vise, multe vise.

Avea doar 10 ani când încă practica rugby și visa să-și reprezinte țara la o Cupă Mondială. Un duel pentru un balon înalt i-a schimbat viața. Era doar un antrenament, ca oricare altul. A simțit durere când coechipierul lui i-a căzut pe picior. A strâns din dinți și a rămas pe teren până la capăt.

A urmat o serie nefericită de erori medicale care au dus la amputarea piciorului. Părinții, profesorii, ba chiar și medicii care l-au tratat superficial la început, au făcut scut în jurul perspectivei deloc încurajatoare a unei vieți de infirm.

”Resemnarea” și ”neputința” l-au placat cât a putut duce, dar Arian a ținut strâns la piept speranța, exact așa cum sprinta cu balonul de rugby spre terenul de țintă advers. A mai și căzut, dar mereu s-a ridicat, pentru că în viață, ca și în rugby, nu contează ce adversar ai în față, ci pe cine ai alături.

Anul acesta, Arian Notrețu a cucerit titlul de campion mondial la Duatlon, în proba paralimpică. Asemeni altor sportivi minunați a demonstrat că atunci când vrei să mergi înainte nu există #nicioscuză. Iar duatlonul este doar una dintre multele discipline sportive în care Arian excelează.

”Pentru mine această medalie înseamnă foarte mult. Anul trecut am ocupat poziția a doua, iar anul acesta am reușit să urc pe primul loc. Progresul se vede și pe ceas, am scos un timp mult mai bun ca anul trecut”, povestește Arian Notrețu, campion mondial la Duatlon Sprint în cadrul întrecerilor de la Târgu Mureș, în proba paralimpică. 

De mic a încercat câte sporturi a putut

Arian Notrețu a fost exact așa cum ar trebui să fie orice copil. Le-a încercat pe toate și sportul l-a ajutat să treacă peste cea mai grea lovitură. La începuturi era un om eminamente de echipă. După nefericitul accident a înțeles că cea mai importantă luptă este a lui cu el însuși, că singurul coechipier este chiar el.

”Am făcut fotbal, rugby, handbal, volei, tenis. Nici eu nu mi le mai amintesc pe toate. Majoritatea sporturilor făcute înainte de accident sunt sporturi de echipă. Întotdeauna mi-a plăcut să fac parte dintr-o echipă, să simt că fac parte dintr-un colectiv.

Îmi place însă și sportul individual. La înot, în apă ești doar tu cu tine. De multe ori lupta se dă între tine și tine. Asta am descoperit asta după accident și îmi place. Îmi place să fiu pe cont propriu, să știu că dacă greșesc undeva, greșesc pe pielea mea”, explică Arian.

Și a luat startul în cursa vieții

La puțin timp după accidentul care i-a curmat posibila carieră în rugby, Arian a decis să continue să lupte. Deși părea văduvit de șansa de a performa în adevăratul sens al cuvântului, Arian a devenit un model pentru colegii lui care beneficiază în totalitate de funcțiile motrice cu care s-au născut.

A început să înoate zilnic 4-5 kilometri, uneori mai mult. S-a convins în primul rând pe el și mai apoi pe noi toți că trebuie să renunțăm la scuze. Un accident nu este un capăt de drum, ci un început. Ce a urmat e o poveste pe care nu a scris-o singur, ci împreună cu cei care au crezut în el și în puterea lui de a fi o sursă de inspirație.

”De mic mi-a plăcut să fac sport, iar după accident m-am gândit să încerc înotul. Am mers la două antrenamente, am văzut că îmi place, iar apoi plăcerea s-a transformat în dorință de a înota cât mai mult. Au fost și momente, după accident, în care am crezut că nu voi mai putea să practic vreun sport dar am refuzat ideea.

Știam că există oameni cu dizabilități care fac sport și eram convins că o să îmi găsesc o disciplină pe care să o pot practica. Am avut susținerea părinților și mi-am dorit foarte mult să fac sport. Atunci când îmi setez o ambiție fac tot posibilul să o realizez.

Înotul, imediat după accident, a venit la fix. Înotul mi-a oferit absolut toate stările: bucurie, tristețe, nervozitate, fericire atunci când îmi atingeam timpii. Mi-am spus atunci că acesta este sportul pe care vreau să îl practic și sportul în care vreau să fac performanță”, spunea Arian într-un interviu pentru jysk.ro.

După ani de muncă și mii de ore de pregătire, Arian a început să participe la întreceri de natație, duatlon și triatlon. În 2021 cucerea nu una, ci trei medalii la Campionatul Mondial de înot de la Berlin. Aur la 200 metri liber, în proba de tineret, argint la 50 de metri spate și bronz la liber, în proba de seniori.

A urmat Campionatul European de Duatlon de la Târgu Mureș unde a obținut medalii de argint, iar la Campionatul Național Aquathlon de la Miercurea Ciuc și la Campionatul Național Supersprint de la Izvorani a mai câștigat două medalii de aur.

Pe lângă părinții care i-au fost mereu alături, Arian a mai întâlnit un om care a crezut necondiționat în el, antrenorul Daniel Nistoriu căruia îi dedică majoritatea succeselor.

”Toată cariera mea i se datorează lui Daniel Nistoroiu fiind singurul antrenor cu care am lucrat chiar înainte să încep să înot, apoi la triatlon. A avut o încredere oarbă în mine aș putea spune pentru că nu știam pur și simplu nimic despre ce este vorba în acest sport, dar faptul că eram serios și concentrat mereu la ce am de făcut i-a atras atenția la momentul respectiv și astfel am ajuns unde suntem azi

Domnul antrenor m-a ajutat și mă ajută enorm. Tot timpul este lângă mine, datorită dânsului m-am apucat și de înot și de triatlon. Înotul am început să îl fac pentru că mi-a fost recomandat de către un medic.

Începusem să am niște probleme la spate și trebuia să fac mișcare în apă, performanța a venit ulterior pentru că mă descurcam foarte bine și aveam foarte multă ambiție, iar domnul antrenor a decis să mă treacă în grupa de performanță.

Povestea mea în triatlon a început când am reușit să obțin proteza de alergare în 2017, atunci am început să alerg și să fac și altceva în afară de înot. A fost foarte dificil pentru că nu știam practic să alerg deloc, uitasem cum e să alergi și a trebuit să o iau de la zero”, își continuă povestea Arian Notrețu.

Ce va urma? Arian Notrețu știe cu siguranță, iar noi vom fi, de la distanță desigur, alături de el. Vom ridica pumnul sus așa cum o facem de fiecare dată când un sportiv câștigă și inspiră. Arian este un învingător, noi, contemporanii lui.

Spune-mi ce crezi