Episod 21 – Emil Pîrțoc, un om, o carte

Astăzi vă propun un episod altfel. Astăzi vorbim despre un om și o carte. Și nu vorbim despre volumul pe care eu l-am lansat de curând, se numește „Esență tare, de cartier”. Mi-am propus să vorbesc la un moment dat și despre acesta, dar azi vreau să vă vorbesc despre un alt volum, se numește Rugbyul, șansa de a reuși în viață, scris de un prieten drag, se numește Emil Pîrțoc, fost rugbyst, fost șef al Comisiei Centrale a Arbitrilor, în prezent primarul comunei Iclod din județul Cluj. A fost o surpriză plăcută să aflu că și-a luat inima în dinți cum se spune și s-a apucat de scris, dar și mai plăcut surprins am fost citind volumul Rugbyul, șansa de a reuși în viață.

Am privilegiul să țin în mână o carte. Și credeți-mă, este un privilegiu să citești această carte. De ce? În primul rând pentru că e o carte scrisă de un om pentru care am un respect deosebit: Emil Pîrțoc.

Apoi, e un privilegiu pentru că și eu, și cred, sunt convins, că majoritatea dacă nu cumva toți cei ce suntem astăzi, aici, am crescut având două vicii inoculate de părinți, de profesori… să citim și să facem sport. Eu așa am crescut, bănuiesc că și domniile voastre.

E un privilegiu pentru că este o carte care e despre rugby și despre ce înseamnă rugby. Nu doar pe teren, ci și în afara lui, sau mai ales în afara lui.

Pe autor, nea Emil Pîrțoc, l-am cunoscut în urmă cu vreo 10 ani. Cam pe când îmi făceam și eu revenirea în acest fenomen numit rugby, fără de care nu știu zău ce aș fi făcut sau ce aș fi ajuns.

Emil Pîrțoc, pe lângă faptul că de acum îl numim și autor, este în primul rând un om în preajma căruia îți dorești să fii. Cartea asta pe care o țin în mâini, pe lângă că a fost o plăcere să o citesc, îmi întărește convingerea că avem modele printre noi. Trebuie doar să le descoperim, să avem ochi să-i vedem, urechi să-i ascultăm, răbdare și minte să înțelegem și să asimilăm învățăturile pe care aceste modele, oameni ca Emil Pîrțoc, încearcă să ni le transmită. Nu trebuie să mergem neapărat la cursuri și seminarii de dezvoltare personală, chiar dacă dă bine la CV, că doar trăim în secolul 21.

Trebuie doar să avem curajul să punem mâna pe telefon, să-i sunăm, să-i întrebăm, să le cerem ajutorul, sfatul, o vorbă bună. Și eu, atunci când am avut nevoie de toate astea le-am primit de la nea’ Emil. Citind acest volum mi-am dat seama încă odată ce norocos sunt că am crescut un pic așa pe lângă Emil Pîrțoc.

Nu am colaborat noi foarte, foarte mult, dar atunci când ne-am întâlnit, dacă am avut o întrebare i-am adresat-o, dacă am avut nevoie de ajutor i l-am cerut. Și niciodată nu m-a refuzat. Pentru că așa este Emil Pîrțoc. Și exact asta veți descoperi în paginile acestei cărți: Rugbyul, șansa de a reuși în viață. Îl veți redescoperi pe OMUL Emil Pîrțoc exact așa cum este el.

Un om dintr-o bucată, care atunci când își propune ceva, când începe un proiect, îl duce până la capăt. Și asta e una dintre cele mai mari calități pe care fiecare dintre noi trebuie să ni le dezvoltăm. Să nu lăsăm lucrurile pe jumătate făcute.

Citind volumul Rugbyul, șansa de a reuși în viață, am avut senzația aia plăcută că stau la o șuetă cu nea’ Emil, că povestim, că depănăm amintiri și am realizat ce educație frumoasă trebuie să fi primit omul Emil Pîrțoc. Pentru că despre educație este vorba și în volumul de față. Și pentru că el, nea’ Emil a primit o educație frumoasă, pentru că a asimilat învățăturile primite de la părinți, de la profesori, a făcut un pas în față. A devenit autodidact și, cel mai important lucru, a transmis mai departe experiența lui și acum o face la un nivel și mai mare pentru că de acum avem acest volum în care găsim răspunsuri la unele întrebări care ne macină. Ce să fac, cum să fac, cum ar face altcineva… Multe dintre răspunsuri le găsim în paginile acestui volum, pentru că Emil Pîrțoc nu s-a ferit să ne predea o serie de lecții. Până la urmă acesta e rolul nostru, nu? Să dăm mai departe din ceea ce am învățat, din experiențele noastre.

Mi-e ușor și greu, deopotrivă să vorbesc despre omul Emil Pîrțoc, pentru că îmi vin în minte, așa ca o avalanșă, informații, amintiri, lucruri pe care le-am furat, cu voia lui nea’ Emil, din discuțiile noastre, câteva dintre episoadele pe care le-am citit în carte le știam, din poveștile noastre, pe altele le-am descoperit citind volumul.

Vreți să vă spun ce m-a emoționat cel mai tare citind cartea, pe lângă istorisirile lui nea’ Emil? M-am emoționat atunci când am ajuns spre final și am descoperit gândurile altor oameni, pe forate mulți îi cunosc, cu unii am colaborat și mai colaborez, oameni de sport, oameni de rugby, oameni, și nu sunt puțini, care au vorbit despre Emil Pîrțoc, oameni a căror vieți s-au schimbat, în bine, pentru că au fost la momentul potrivit, în preajma lui Emil Pîrțoc, oameni pe care i-a șlefuit Emil Pîrțoc, i-a ajutat, i-a îndrumat. În finalul volumului veți descoperi viața lui Emil Pîrțoc văzută prin ochii celor cu care a lucrat, a colaborat. Și încă o dată spun, nu sunt puțin.   

Este o emoție profundă să vezi atâția oameni exprimându-se, în scris, pentru că scrisul rămâne, cărțile rămân, e minunat să descoperi experiențele pe care le-au trăit o seamă de oameni alături de nea’ Emil. Volumul acesta a fost scris pentru oameni, dar și de către oameni. Asta arată bogăția lui Emil Pîrțoc, bogăția sufletească a autorului.

Emil Pîrțoc nu este milionar, dar averea lui este mai mare decât a celui mai bogat om de pe pământ, pentru că averea lui Emil Pîrțoc înseamnă sentimentele noastre, respectul nostru, a celor care am avut privilegiul să-l cunoaștem, să fim la momentul potrivit lângă omul Emil Pîrțoc. Și despre asta e vorba în acest volum, despre bucuria de a primi și de a dărui. Sper că va fi o lectură plăcută și pentru voi prieteni, așa cum a fost și pentru mine.   

   

Spune-mi ce crezi